Ordine haotica...

...domnea candva si in camaruta mea (ma refer acum la camera din Reghin, camera de camin din Cluj a fost intretinuta in cea mai mare parte de mana de fier a colegei de camera obsedata de curatenie). Insa s-a intamplat ca pe la inceputul lunii sa trimit acasa vreo trei sferturi din toate lucrusoarele cu care imi umplusem spatiul in camin: cateva (destule) genti si plase au facut drumul de la Cluj-Napoca catre Reghin, unele obiecte bucurandu-se sa-si ocupe vechiul spatiu din camera mea, altele asteptand curioase sa vada noul lor spatiu de depozitare. Ambele categorii au fost dezamagite. Asta pentru ca, in mare parte, se mai afla in gentile si plasele cu care au fost transportate (in apararea mea, chiar daca majoritatea lucrurilor mele erau la Reghin, eu nu eram...).
Astazi am avut o tentativa mai serioasa de a reveni la o relativa ordine, moment in care mi-am dat seama: "Vai, cate lucruri am adunat pe la Cluj in astea 9 luni!" Teancuri de notite, carti, xeroxuri, haine si diverse obiecte decorative sau utile stau frumos in teancuri si asteapta pana le gasesc un loc pe-undeva. Din pacate, asta inseamna sa imi reorganizez intai tot spatiul si... procrastinarea a ajuns sa ocupe loc de cinste in viata mea. Asa ca haosul va mai domi o perioada pe-aici, desi recunosc ca intampin mici dificultati cand trebuie sa gasesc anumite obiecte care inainte isi aveau un loc bine determinat si fixat in memoria mea. Dar sa vad cu ce chef ma trezesc maine...

P.S. pentru cei ce nu cunosc termenul "procrastinare", cred ca filmuletul urmator este foarte util - pentru ceilalti este doar amuzant:

Istoria se repeta

In aceasta opera de arta autohtona si moderna putem observa cum anume se intelege si se integreaza omul in cultura ce a fost sa fie: istoria pe acelasi plan cu non-istoria, fotbalul si artefactele, intelectualul cu sportivul, mingea si amfora.

Descurcaret in orice situatie, romanul nostru drag isi gaseste rolul dupa o zi lunga de nemunca. O minge care reprezinta rotnzimea soartei umane este cea care declanseaza cavalcada de avatare: un ban care nici ala nu poate sa fie intreg in perioade de restriste economica, niste jucatori amatori, sa refelecte starea actuala a fotbalului romanesc, si evident mitul Pygmalionului, in care arheologul se indragosteste de creatiile sapate de uniristi care le si aduc la apogeu printr-un spitz prost plasat. am zis.

Haz de necaz

Saracu dorel, cum dansa el breakdance fara sa vrea.

Nisip, firicel de gluma

Vedem ce fel de spirit are omul modern. In primul rand carcotas, dupa aceea plin de spiritualitate. Bibanul , adica hommo novi pe taramul constructiei civilizatie, doarme, mult prea mult, pentru standardele acestor supra oameni. De aceea l.au si trimis in vacanta. Dorel merge la mare pentru ca asa vrea muschii lui, lucrati degeaba.

Unde`s multi , prostia creste

daca nu exista unirea sa ii uneasca si la bine si la bulau pe saracii romani din sus-vizionatul clip nu stiu unde se ajungea.

Ramane de vazaut daca e stanga sau dreapta, daca masina nu era cumva a sefilor, daca nisipul a ajuns la destinatie sau au si tulit.o la bar dupa licoarea muncitorilor, Unirea . Se mai poate observa spiritul saritor al romanului si atotcunoscozitatea lui in domenii de interes variate.

Unirea filozoafa

din mici ratiuni sentimental alcoolice(cineva stie de ce) voi reda cu mici comentarii o serie de reclame la Unirea.

Etern si permanent preocupat de soarta tineretului muncitor din Rabe si basculante, micul muncitor santierist, face un scurt instructaj despre manevrele posibile si imposibile in acest vehicul oniric. Zgariatul vopselei e catre trecatorul anonim, poate fi intrepretat drept o nedreptate sociala fata de mica burghezie si capaciatea ei de autoreglare interna. Altcumva te simti cand basculanta e a ta.

La cerere fara numar

Daca tin minte bine, pe vremea cand intrebam oamenii despre ce sa scriu pe blog, sa se regaseasca si ei prin el, Schet Pretinu meu, imi cerea sa scriu despre acvarii cu pesti. Pana in ziua de azi, si in continuare nu am scris. Chiar nu am inspiratie pe ast subeict. dar azi imi iau inima dinti, Macu in brate, telefonu in buzunar si paharu cu apa in mine si ma apuc de scris despre MACAROANE.

Un fel de paste , deci originea italiana e din start stiuta, cu forme variate, dar cea mai cunoscuta fiind tuburile scurte. Etimologic exista mai multe scoli de gandire, dar stiind ca noi nu mancam cu capul, nu ne intereseaza. Conteaza ca e de la Italia citire.

Probabil si de aia le zicem la italieni : macaronari.

Cea mai cunoscuta reteta este : caca makkaroane ! Nu glumesc, vine din Hong Kong, care a adoptat stilul occidental de gatit, inclusiv pastele din grau.

Modul de preparare este dupa cum urmeaza:

1. se introduce in capul unei persoane ca acest fel de mancare este real

2. citim intr-o revista de muieri orice reteta si uitam de ea

3. spalam trei rosii galbene, sau galbene (nu gasesc rostul rosului aici)

4. le mai spalam o data ca tocmai ne.am dat seama ca am adunat timbre in clasor fara sa ne spalam pe maini

5. aducem un buoquet- garni (termen esoteric pentru bucatarul de rand) si il punem sub perna sa ne visam

6. punem o oala cu apa la foc, cate un litru de apa pentru fiecare suta de grame de paste

7. stam si citim intructiunile daca suntem lenesi sa inventam reteta

8. gata, se serveste orice avem prin casa

Pofta buna si va asteptam la zilele reghinene pentru aceasta reteta, dar fara makkaroane

Idei de posturi pentru mocskosi

-ordinea haotică din cameră
-dezordinea creativă din căpățână
-alcoolul și brânzeturile, eseu argumentativ
- regele popului și Împăratul romilor, sau indo-românilor
-cartofii prăjiți, sursă nutrițională de criză
- Bac-ul, o frică neîntemeiată
- zilele reghinene, țiganul din tine
-Ștefan, artist în sinea sa, sau în sinea lui , sau în sânul cui?
- Blogo, ergo sum.
-Elefantul, o ciudățenie a naturii umane


Și multe altele de care nu îmi aduc aminte acuma :-D

The King is dead, long live the King

Eu nici nu sunt sigur că Jeckson ăstă a existat vreodatâ. Poate era doar o muncă a imaginației corporatiste americane sa vândă cât mai multi hamburgeri, sau hot dogi. Si ce dacă nu a avut copiii lui, las că a gasit el pe la alții!

Si ce dacă are un conac sau fermă din aia de proști , Neverland, unde nu tre să te maturizezi, că dupa aia o să ajungi cucu la cap după ce a profitat Jocson ăsta de tine. Nu de tine Jocser, și acuma îmi dau seama că numele tău, nu de botez dumnezeiesc ci ăsta de mIRC, seamănă cu Jeckson, ........oare????? Nu pot sa cred, Jeckson trăieste și este un bețiv )

Ploua ca proștii

Jurnalul Căpitanului. Vineri, 3 iulie, orele 1730. maxi, ruta Târgu-Mureș- Reghin.
După ce ma urcai în maxi să pornesc spre casă, la pornirea lui, apare una bucată personaj dubios, pe numele lui de scenă, presupun, Martin, baiat muncitor cu ziua la SMURD, știți voi, șn gen Laurențiu-salvarea. Replicile lui vor urma :
-Vai ce am fugit să nu ma prindă ploaia, că la Reghin plouă ca galeata. (sic)
-E bine să mai mergei la Uichend să mai faci câte o beiuța!!!! Că pe seceta asta nu se stie niciodată și e periculos!
-Oare mă vede batrâna? (uitându-se pe geamul micorbuzului în mișcare,la toate blocurile ). Nu cred!

Cam atâta îmi aduc aminte din ce a spus Fântânel asta, un puț de gândire romanescă get-buget, căci vorba francezului: Câte stele, atâtea curci!