Profi si alte rele

De o saptamana incoace am avut marea sansa si nesansa sa fac parte din comisia de Bac 1001, (nu are importanta numarul dar are o anumita prestanta orice cifra zic eu), si am inceput sa vad ca exista multi oameni care nu au ce cauta in sistem. Dupa cum zicea Stefanovici: profii sunt de doua feluri, cei care iubesc ce fac si le place enorm, si cei care nu stiu sa faca ninica si atunci cu cartea in fata se prezinta la clasa. Nu vreau sa ma incadrez eu, va las pe voi, dar sigur nu in ultima ma gasesc!!!!

Asa ca: am intalnit si profi prosti.

Datoria unui membru de comisie de bac e sa faca tot posibilul ca examenul sa se desfasoare bine de tot, fara incidente. Putin posibil cand ai de-a face cu oameni.

Sa vedem baiul: vineri, ora 7 juma dimineata, presedintele comisiei facea instruirea supraveghetorilor; 8 si ceva supraveghetorii erau in sali incercand sa le explice cate ceva , cu ce au mai ramas si ei elevilor. Dupa cateva minute vin si intrebarile.

O mica chestiune, chiar foarte mica le.a dat batai de cap. Pe foaia de examen era trecut limba romana 2009 sau 2007. Daca elevul era din generatia anterioara dadea examen cu subiecte din 2007 , daca era de acum, 2009. Prima intrebare stupida a fost: domnul molnar, sa scrie elevii cu litere mari "sau" ori il lasa cu litere mici?.

Zambind frumos ii spun: NU. scrie ori 2009, ori 2007 in functie de promotia lui.

Ahh deci pot sa scrie cu litere mici!, spune ea.

Dumnezeu sa ta aiba in paza oita ratacita.

Plus un set de aventuri la proba orala la engleza.

Evident ca cele trei scoli din centrul de bac sunt pline de genii. Am glumit, numai 50% sunt genii. hahahah, glumeam chiar numai vreo 4 sau 5 erau. Oricum va dati seama cata engleza era pe metru patrat. La o eleva care nu prea vorbea nimica ii spun: how many basketball players are there in a team? si ea: Yes. Bun zic eu, almost proficient in english.

Si tot asa am tinut.o in ziua aia. daca vedeam ca nu se descurca le vorbeam in engleza de numa numa si le vedeam fetele speriate. cu toate ca eu zambesc permanent cand vine vorba de elevi.

Sper sa scap cat mai repede de bacu asta, ca prea tare ma deranjeaza in coaste. Succes mocskosilor, numai 10 sa luati. cinstit .

De ceva timp incoace mioara nu.mi da pace si imi spune asa: Stefi manca.ti.as iarba de pe tarla.

Tinand cont ca romanul a stiut si a fost legat in permanenta de transhumanta si de acest ritual ancestral al cresterii oilor si berbecilor, am iesit impreuna cu Ale la pascut. Nu cu ea la pascut ci cu mioara oita mica, Bubu.

Dupa ce isi facuse planuri in legatura cu ce fluiere sa ne puna la capete daca cumva vine vre-un cioban manelar sa ne fure oile, Bubu se apuca de munca si dupa cum vedeti are un anume talent la tuns iarba fara rusine. Aparate de tuns iarba ascundeti.va!

Din pacate am cam stricat clipul cu vocea mea de basculanta rasturnata.

Caldura mare monșer, nu grasă, și nu oricum

După ce am petrecut ore bune în casă la răcoare, mi.a fost dat sa ies din ea îi să dau de valul de căldură ce mă aștepta pe afară. Tulvai Silvie și nepoții tăi dar căldura asta , pe care Ale nu o simte, paranteză necesară, nu e bună deloc. Că te poți duce la un Uichend, sau la ștrand la noi la Reghin( într-un fel nerecomadabil), e adevărat, dar parcă mai bine te.ai muta la polul nord sau sud, care-ar fi mai călduros. Nu știu cum o simt alții, dar e cumplită.

Noroc că zilele mai trecute am dat de o mică fântână arteziană în mijlocul Mureșului (orașul) și am apucat să ma mai stropesc puțin, chiar să.mi ud converșii.

E bine să te porți ca un copil uneori că mare bucurie îți face la suflet, și așa anchilozat de civilizație.

În zilele astea am redescoperit bucuria cititului lejer. Adică nu chiar Cohelo, ca ăla e mult prea lejer, adică mult prea lejer pentru o minte mai creață. E Păstorel. Adică un cunoscut mic-eseist , să-i spunem așa, fără acordul vostru, din perioada interbelică, cu o rubrică în Adevărul literar și artistic. În rubrica sus-menționată, el, Marele Păstorel, scrie, si un scris exemplar, despre, mâncare și cele adiacente.

În cartea sa De Re Culinaria, sunt publicate articole, din anii 30 si 40 ai secolului trecut, despre mâncăruri, despre băuturi și despre localuri.

Un mic exemplu: "E bine să mulțumești gazdei la plecare (de la masa, n.r.) pentru clipele pe care le.ai petrecut în casa ei, dar nu spune cum te scoli de la masa: merci! Nu.i chic!

Și-acum, după ce am notat din fuga condeiului aceste cîteva reguli elementare, provocate de ceea ce se poate vedea mai des, mă întreb: să fie oare aceste cunoștințe mai greu de obținut decât o diplomă de doctor în filozofie sau un minister? Îmi pun intrebarea, pentru că văd zilnic mulți miniștri și multi doctori ignorându-le total."

Cati copii oi avea, numa profi sa nu ii faci.

Plecat la Sibiu cu importante trebi, am ajuns sa descopar ca tineretul profesoral e cam plictisitor. La concluzie am ajuns destul de repede cand am stat mai 3 zile in preajma lor. Fie ca unele judete sunt de vina (Olt, valcea, bacau), fie ca asa sunt toti profii tineri, nu.mi explic asa de usor. oricum nu,mi plac. Am fost alaturi de bunul meu coleg si lung-umblator Panda (nume de cod pentru Shony) , la pregatire pentru definitivat la Universitatea Lucian Blaga. Are universitatea asta la cladiri si facultati de parca a plouat mult si au aparut ca ciupercile.

La cursuri ma chinuiam sa nu adorm, mai faceam liniste (adica: la un moment dat o tipa face un "shhhtttt" sa taca cei ce vorbeau, asa ca m.am apucat si eu de asta, si m.am cam distrat) . O tipa putin rusinata se intoarce spre mine si dupa 10 secunde de privit imi spune: stii, ma cam lovesti cu piciorul!!!! Eu nu aveam habar dar o loveam cu piciorul in spate ca stateam intr.un amfiteatru si evident ca nu am stare si trebuie sa.mi misc picioarele.

Plus ca nu radea nimeni oricat de funny ar fi glumele. Si nu se poate zice ca nu fac glume funny.

Cazat la un internat de 2 lei 3 lei, am fost putin dezgustat de ce e capabil un elev de liceu sa faca intr.o camera, si nici nu vreau sa ma gandesc la detalii. In prima seara ne gandeam ca nu avem cum sa adormim acolo asa ca am stat in oras cat de mult am putut. Si nu e chiar asa de cool sa stai in oras in sibiu. Ai centru la dispozitie dar in cam termini intr-o zi.

Oricum ideea de la care am inceput e ca nu imi plac profesorii, cel putin astia pe care i.am intalnit. PUNCT.

Umbra lui Burcuș la Petrom.

Burcuș, gândacul prietenos

Azi ne făceam siesta pe vânt pe terasa la Petrom, pentru cunoscători e placut, și pentru necunoscători e o benzinărie. Jocser observă un gandac mare pe interiorul umbrelei de soare si tot râdeam cat de interesant ar fi să.i cadă în cap la Lio, când el îi trage o palmă de zboară pana la cealalată masă. Face gandacul ce face și ajunge pe un coș de gunoi, unde pe spate se zbătea. Mai mult parea că dansează, asa ca m.am grăbit să.l filmez. Afară era, chiar atunci soare asa ca nu vedeam mare lucru pe ecran la telefon. Intuind am apasat cateva butoane si am tinut telefonul ațintit. Vine și o tipă de acolo de la benzonerie, vorba lui Peti, care îmi cere să.l și iau de acolo ca lor le este frică de el. La care eu dau replica: cum ? de Burcuș prietenul nostru, asta numa latră.

După ce râd în sinea mea. ma uit pe telefon să văd ce s.a ales , si observ ca facusem doar o poză. Nașpa. Oricum Burcuș s.a tot plimbat acolo încercănd sa dărâme benzoneria mandru ca un brad. am si cateva poze bune de haifaiv cu el. le postez cu proxima ocazie. Trăiască Burcuș.

Times for a change

"Imi aduci te rog un lapte?"

"Da, desigur!" si pleaca cu zambetu pe buze,

se intoarce si spune: "Ce sa.ti aduc?"

Asta s.a intamplat azi in Times dupa ce ii cer chelneritei sa.mi aduc lapte pentru ceai. Genial!!

De tomatibus

Scurt tratat despre rosii!!

Pare un subiect superfluu, dar tin sa va asigur ca sunt multe de scris despre rosii si tot ce tine de ele.

Incep cu o scurta povestioara de aseara: ma indrept infometat spre bucatarie cu o chifla din aia cu gust ciudat, avea masline in compozitie, dar extraordinar de buna, si ma gandesc sa utilizez putina margarina , un snitel, o rosie si sa le combin pentru delactarea mea gastronomica. Dar ma impiedica rosia. Arata extraordinar de rosiatica, putin moale, numai buna de consum. O spal, o feliez, dar ochii putin obositi, detecteaza un urme verzi prin rosie, deci nu era ea rosie cat verde. Trecem peste detaliile astea si ne orpim asupra altui detaliu. Rosia nu sta cum vrei si unde vrei tu. Are o minte a ei, si ii place sa se pozitioneze unde doreste ea. Fie pe jos, fie pe fata de masa, fie pe haine, dar niciodata nu sta in sandwhich. Asa se intamplase si aseara. Rosia nazdravana tot sarea ca un sambure de lamaie din chifla si parca ma ruga sa nu o mananc. Chinuit nechinuit am papat.o toata. Brav spun ca nu imi rezista nicio rosie si le dau gata cum le vad. Anul trecut adoram un gust: rosia cu porumb si ceapa verde. Perfect de bune. Cred ca mexicanii mananca asa ceva nu cei din Apalina, dar mnoah. Ma rog. Detalii, niste chestii.

Ce mai pot spune despre rosie, ca e al dracului de acida. Nu in replici ca mine, ci in chimicalele ei. Stai tu cu mana in rosii 2 3 ore cand te roaga mama frumos sa i le tai pe toate pentru bulion, si vezi ce maini dragutze obtii. Perfecte.

Si ca o rosie e si fitzoasa, ca nu vine din orice tara pentru tine. Ba din Italia,si asta are atitudine, ca e mai lunguiata si mai moale. Ba din Turcia, si asa inceraca sa reziste gurii tale de ghiaur, si e verde si tare la interior. Ba din romania, si atunci e scumpa si al dracului de neplacuta la gust.

Bun pa si pofta buna. Pastorel.

Dap....

Sunt un lenes.

Si asta o stie multa lume. Ma pricep bine sa o ascund, ca mai muncesc si eu in momentele importante, adica exact atunci cand se uita lumea,

In schimb la blog zici am nu am mai dat cu ochiu. Aveam un sondaj de opinie, si cand zic sondaj sau opinie deja zic prea mult, care m,a avut pe mine drept castigator. Adica eu am iesit filozoful preferat. Nush exact de ce, dar ei bine am iesit. Evident ca am votat si eu, dar numai o singura data, ca doar atata ma lasa.

Bun, atunci sa incep cu filozifia mea: cred ca omul e cel mai important personaj de pe planeta, si daca se poate si din galaxie. Nu`s foarte sigur de divinitate, si aici tac, ca mi.e frica sa nu cumva sa gresesc si sa ma fulgere. Bun. Mai cred ca avem multa bunatate in noi, si ca micile momente de rautate vin doar din pricina fricii fata de oameni. Cu toate ca suntem sociabil, tot animale fricoase am ramas. Imi place sa cred ca eu, omul, imi pot hotara mare parte din destin, cealalta mi.o hotarasc ceilalti oameni din viata mea, fie cei de acuma, fie cei ce or sa vina.

Ma opresc aici, iar imi pica wiFi u furat si raman fara post.

Bai animalelor.

I`m back

Lipsa, dulce lipsa.

Vad ca nu se misca nimeni, si nici nu ma misca nimeni sa ma tin de blog.

Oricum, cu mari regrete si dezamagiri(glumesc, nu sunt mari) (poate foarte mari) (adica chiar nu sunt), voi scrie azi, in scurte randuri ce am mai facut EU in aceste cateva saptamani de lipsa.

1. am fost stresat

2. m.am bucurat

3. m.am ocupat

4. m.am odihnit

Asadar sa explic:

1. Am avut inspectia pt def si de aia am fost tare stresat fara motiv, dar chiar fara motiv. Dupa 2 ore de inspectie (3 oficiale) am fost bine apreciat si am decis sa.mi continui meseria de prof inca un timp. Copii au fost geniali si m.au ajutat mult. Ii voi ajuta si eu cu note mari la filozofie, sau cum a scris un elev intr.o lucrare de la istorie "fozolofie", caci nu o predau, asa ca imi permit sa le dau ce note vor ei. Numa 2 sau 3, nu.

2.m.am bucurat ca am scapat de inspectie si iarasi a devenit viata placuta si libera.

3. m.am ocupat de un pliant al scolii mele, si asta mi.a cam ocupat timpul si creativitatea, dar intr.un final a iesit ceva frumos. Foarte frumos chiar.

4.m.am odihnit ca orasul meu, Reghin, a gazduit ceva cultura. A fost un festival de

folk plus o piesa de teatru, pe care le.am urmarit cu placere.

Felicitari pentru mnire si mnireasa. vedem duminica cum iese distractia. Revin cu mari povesti sigur.

Ah da si sa nu uit: avem fani! Au aparut tricouri cu MKS. un elev de a 10 a are un tricou cu asta mandra inscriptie: e sus ca se pare ca nu am talent sau pricepere la a aranja pozele cum trebuie :D