Unde`s multi , prostia creste

daca nu exista unirea sa ii uneasca si la bine si la bulau pe saracii romani din sus-vizionatul clip nu stiu unde se ajungea.

Ramane de vazaut daca e stanga sau dreapta, daca masina nu era cumva a sefilor, daca nisipul a ajuns la destinatie sau au si tulit.o la bar dupa licoarea muncitorilor, Unirea . Se mai poate observa spiritul saritor al romanului si atotcunoscozitatea lui in domenii de interes variate.

Unirea filozoafa

din mici ratiuni sentimental alcoolice(cineva stie de ce) voi reda cu mici comentarii o serie de reclame la Unirea.

Etern si permanent preocupat de soarta tineretului muncitor din Rabe si basculante, micul muncitor santierist, face un scurt instructaj despre manevrele posibile si imposibile in acest vehicul oniric. Zgariatul vopselei e catre trecatorul anonim, poate fi intrepretat drept o nedreptate sociala fata de mica burghezie si capaciatea ei de autoreglare interna. Altcumva te simti cand basculanta e a ta.

La cerere fara numar

Daca tin minte bine, pe vremea cand intrebam oamenii despre ce sa scriu pe blog, sa se regaseasca si ei prin el, Schet Pretinu meu, imi cerea sa scriu despre acvarii cu pesti. Pana in ziua de azi, si in continuare nu am scris. Chiar nu am inspiratie pe ast subeict. dar azi imi iau inima dinti, Macu in brate, telefonu in buzunar si paharu cu apa in mine si ma apuc de scris despre MACAROANE.

Un fel de paste , deci originea italiana e din start stiuta, cu forme variate, dar cea mai cunoscuta fiind tuburile scurte. Etimologic exista mai multe scoli de gandire, dar stiind ca noi nu mancam cu capul, nu ne intereseaza. Conteaza ca e de la Italia citire.

Probabil si de aia le zicem la italieni : macaronari.

Cea mai cunoscuta reteta este : caca makkaroane ! Nu glumesc, vine din Hong Kong, care a adoptat stilul occidental de gatit, inclusiv pastele din grau.

Modul de preparare este dupa cum urmeaza:

1. se introduce in capul unei persoane ca acest fel de mancare este real

2. citim intr-o revista de muieri orice reteta si uitam de ea

3. spalam trei rosii galbene, sau galbene (nu gasesc rostul rosului aici)

4. le mai spalam o data ca tocmai ne.am dat seama ca am adunat timbre in clasor fara sa ne spalam pe maini

5. aducem un buoquet- garni (termen esoteric pentru bucatarul de rand) si il punem sub perna sa ne visam

6. punem o oala cu apa la foc, cate un litru de apa pentru fiecare suta de grame de paste

7. stam si citim intructiunile daca suntem lenesi sa inventam reteta

8. gata, se serveste orice avem prin casa

Pofta buna si va asteptam la zilele reghinene pentru aceasta reteta, dar fara makkaroane

Idei de posturi pentru mocskosi

-ordinea haotică din cameră
-dezordinea creativă din căpățână
-alcoolul și brânzeturile, eseu argumentativ
- regele popului și Împăratul romilor, sau indo-românilor
-cartofii prăjiți, sursă nutrițională de criză
- Bac-ul, o frică neîntemeiată
- zilele reghinene, țiganul din tine
-Ștefan, artist în sinea sa, sau în sinea lui , sau în sânul cui?
- Blogo, ergo sum.
-Elefantul, o ciudățenie a naturii umane


Și multe altele de care nu îmi aduc aminte acuma :-D

The King is dead, long live the King

Eu nici nu sunt sigur că Jeckson ăstă a existat vreodatâ. Poate era doar o muncă a imaginației corporatiste americane sa vândă cât mai multi hamburgeri, sau hot dogi. Si ce dacă nu a avut copiii lui, las că a gasit el pe la alții!

Si ce dacă are un conac sau fermă din aia de proști , Neverland, unde nu tre să te maturizezi, că dupa aia o să ajungi cucu la cap după ce a profitat Jocson ăsta de tine. Nu de tine Jocser, și acuma îmi dau seama că numele tău, nu de botez dumnezeiesc ci ăsta de mIRC, seamănă cu Jeckson, ........oare????? Nu pot sa cred, Jeckson trăieste și este un bețiv )

Ploua ca proștii

Jurnalul Căpitanului. Vineri, 3 iulie, orele 1730. maxi, ruta Târgu-Mureș- Reghin.
După ce ma urcai în maxi să pornesc spre casă, la pornirea lui, apare una bucată personaj dubios, pe numele lui de scenă, presupun, Martin, baiat muncitor cu ziua la SMURD, știți voi, șn gen Laurențiu-salvarea. Replicile lui vor urma :
-Vai ce am fugit să nu ma prindă ploaia, că la Reghin plouă ca galeata. (sic)
-E bine să mai mergei la Uichend să mai faci câte o beiuța!!!! Că pe seceta asta nu se stie niciodată și e periculos!
-Oare mă vede batrâna? (uitându-se pe geamul micorbuzului în mișcare,la toate blocurile ). Nu cred!

Cam atâta îmi aduc aminte din ce a spus Fântânel asta, un puț de gândire romanescă get-buget, căci vorba francezului: Câte stele, atâtea curci!

Profi si alte rele

De o saptamana incoace am avut marea sansa si nesansa sa fac parte din comisia de Bac 1001, (nu are importanta numarul dar are o anumita prestanta orice cifra zic eu), si am inceput sa vad ca exista multi oameni care nu au ce cauta in sistem. Dupa cum zicea Stefanovici: profii sunt de doua feluri, cei care iubesc ce fac si le place enorm, si cei care nu stiu sa faca ninica si atunci cu cartea in fata se prezinta la clasa. Nu vreau sa ma incadrez eu, va las pe voi, dar sigur nu in ultima ma gasesc!!!!

Asa ca: am intalnit si profi prosti.

Datoria unui membru de comisie de bac e sa faca tot posibilul ca examenul sa se desfasoare bine de tot, fara incidente. Putin posibil cand ai de-a face cu oameni.

Sa vedem baiul: vineri, ora 7 juma dimineata, presedintele comisiei facea instruirea supraveghetorilor; 8 si ceva supraveghetorii erau in sali incercand sa le explice cate ceva , cu ce au mai ramas si ei elevilor. Dupa cateva minute vin si intrebarile.

O mica chestiune, chiar foarte mica le.a dat batai de cap. Pe foaia de examen era trecut limba romana 2009 sau 2007. Daca elevul era din generatia anterioara dadea examen cu subiecte din 2007 , daca era de acum, 2009. Prima intrebare stupida a fost: domnul molnar, sa scrie elevii cu litere mari "sau" ori il lasa cu litere mici?.

Zambind frumos ii spun: NU. scrie ori 2009, ori 2007 in functie de promotia lui.

Ahh deci pot sa scrie cu litere mici!, spune ea.

Dumnezeu sa ta aiba in paza oita ratacita.

Plus un set de aventuri la proba orala la engleza.

Evident ca cele trei scoli din centrul de bac sunt pline de genii. Am glumit, numai 50% sunt genii. hahahah, glumeam chiar numai vreo 4 sau 5 erau. Oricum va dati seama cata engleza era pe metru patrat. La o eleva care nu prea vorbea nimica ii spun: how many basketball players are there in a team? si ea: Yes. Bun zic eu, almost proficient in english.

Si tot asa am tinut.o in ziua aia. daca vedeam ca nu se descurca le vorbeam in engleza de numa numa si le vedeam fetele speriate. cu toate ca eu zambesc permanent cand vine vorba de elevi.

Sper sa scap cat mai repede de bacu asta, ca prea tare ma deranjeaza in coaste. Succes mocskosilor, numai 10 sa luati. cinstit .

De ceva timp incoace mioara nu.mi da pace si imi spune asa: Stefi manca.ti.as iarba de pe tarla.

Tinand cont ca romanul a stiut si a fost legat in permanenta de transhumanta si de acest ritual ancestral al cresterii oilor si berbecilor, am iesit impreuna cu Ale la pascut. Nu cu ea la pascut ci cu mioara oita mica, Bubu.

Dupa ce isi facuse planuri in legatura cu ce fluiere sa ne puna la capete daca cumva vine vre-un cioban manelar sa ne fure oile, Bubu se apuca de munca si dupa cum vedeti are un anume talent la tuns iarba fara rusine. Aparate de tuns iarba ascundeti.va!

Din pacate am cam stricat clipul cu vocea mea de basculanta rasturnata.

Caldura mare monșer, nu grasă, și nu oricum

După ce am petrecut ore bune în casă la răcoare, mi.a fost dat sa ies din ea îi să dau de valul de căldură ce mă aștepta pe afară. Tulvai Silvie și nepoții tăi dar căldura asta , pe care Ale nu o simte, paranteză necesară, nu e bună deloc. Că te poți duce la un Uichend, sau la ștrand la noi la Reghin( într-un fel nerecomadabil), e adevărat, dar parcă mai bine te.ai muta la polul nord sau sud, care-ar fi mai călduros. Nu știu cum o simt alții, dar e cumplită.

Noroc că zilele mai trecute am dat de o mică fântână arteziană în mijlocul Mureșului (orașul) și am apucat să ma mai stropesc puțin, chiar să.mi ud converșii.

E bine să te porți ca un copil uneori că mare bucurie îți face la suflet, și așa anchilozat de civilizație.

În zilele astea am redescoperit bucuria cititului lejer. Adică nu chiar Cohelo, ca ăla e mult prea lejer, adică mult prea lejer pentru o minte mai creață. E Păstorel. Adică un cunoscut mic-eseist , să-i spunem așa, fără acordul vostru, din perioada interbelică, cu o rubrică în Adevărul literar și artistic. În rubrica sus-menționată, el, Marele Păstorel, scrie, si un scris exemplar, despre, mâncare și cele adiacente.

În cartea sa De Re Culinaria, sunt publicate articole, din anii 30 si 40 ai secolului trecut, despre mâncăruri, despre băuturi și despre localuri.

Un mic exemplu: "E bine să mulțumești gazdei la plecare (de la masa, n.r.) pentru clipele pe care le.ai petrecut în casa ei, dar nu spune cum te scoli de la masa: merci! Nu.i chic!

Și-acum, după ce am notat din fuga condeiului aceste cîteva reguli elementare, provocate de ceea ce se poate vedea mai des, mă întreb: să fie oare aceste cunoștințe mai greu de obținut decât o diplomă de doctor în filozofie sau un minister? Îmi pun intrebarea, pentru că văd zilnic mulți miniștri și multi doctori ignorându-le total."

Cati copii oi avea, numa profi sa nu ii faci.

Plecat la Sibiu cu importante trebi, am ajuns sa descopar ca tineretul profesoral e cam plictisitor. La concluzie am ajuns destul de repede cand am stat mai 3 zile in preajma lor. Fie ca unele judete sunt de vina (Olt, valcea, bacau), fie ca asa sunt toti profii tineri, nu.mi explic asa de usor. oricum nu,mi plac. Am fost alaturi de bunul meu coleg si lung-umblator Panda (nume de cod pentru Shony) , la pregatire pentru definitivat la Universitatea Lucian Blaga. Are universitatea asta la cladiri si facultati de parca a plouat mult si au aparut ca ciupercile.

La cursuri ma chinuiam sa nu adorm, mai faceam liniste (adica: la un moment dat o tipa face un "shhhtttt" sa taca cei ce vorbeau, asa ca m.am apucat si eu de asta, si m.am cam distrat) . O tipa putin rusinata se intoarce spre mine si dupa 10 secunde de privit imi spune: stii, ma cam lovesti cu piciorul!!!! Eu nu aveam habar dar o loveam cu piciorul in spate ca stateam intr.un amfiteatru si evident ca nu am stare si trebuie sa.mi misc picioarele.

Plus ca nu radea nimeni oricat de funny ar fi glumele. Si nu se poate zice ca nu fac glume funny.

Cazat la un internat de 2 lei 3 lei, am fost putin dezgustat de ce e capabil un elev de liceu sa faca intr.o camera, si nici nu vreau sa ma gandesc la detalii. In prima seara ne gandeam ca nu avem cum sa adormim acolo asa ca am stat in oras cat de mult am putut. Si nu e chiar asa de cool sa stai in oras in sibiu. Ai centru la dispozitie dar in cam termini intr-o zi.

Oricum ideea de la care am inceput e ca nu imi plac profesorii, cel putin astia pe care i.am intalnit. PUNCT.