Part 2

Micile plăceri - partea a doua
Aşa cum vă spuneam, ieri după - masă am prestat muncă în grădină. Vremea a fost superbă, am stat în maiou, aşa că dacă săptămâna viitoare sunt răcită să ştiţi de ce.
Bun, primul lucru pe care le-am făcut a fost să pun arpagic.(şi să nu îndrăzniţi să ziceţi că e corect arpagică, pentru că fac urât şi vă cumpăr DEX-ul pe care eu nu îl am..:P…Dacă tot am făcut paranteza asta de DEX , trebuie să-i confirm la Mihnea, că da, corect e salar, dar DOOM2, a acceptat şi varianta salariu,ştii povestea cu majoritatea, nu mă repet. Pentru cei care nu o ştiu, să se documenteze. :P ). Bineînţeles că ai mei râdeau că nu o să pot face nimic cu unghiile mele, şi că m-am oferit să-i ajut ca să nu zică ei că nu fac eu nimic, avem deja 2 în familie care nu fac nimic, dacă mai eram şi eu, săracii părinţi o luau razna. Aşadar, pun 2 straturi de arpagic, pe marginea lor îmi vine strălucita idee să pun pătrunjel, că şi aşa nu îl folosim numai pentru frunze. Crezând că nu mai am ce face, ai mei îmi zic de zmeură, că am putea să o legăm, să crească frumos, să o pot culege mai bine. Nu ştiu care din voi a avut onoarea să guste din zmeura noastră, dar e imensă şi minunată. Ok, sunt de acord cu acest mic aranjament. Numai că, zmeura are ţepi şi bineînţeles că mâna mea, era înţepată toată. În afară de înţepături şi zgârieturi, pot să zic că munca în grădină a fost o plăcere. O adevărată plăcere când mai ai lângă tine un unchi cu umor şi pus pe şotii. După aşa o experienţă, prima pe anul acesta, poate chiar ultima, nu se ştie ce surprize mai fac, mi-am propus o seară liniştită. Am fost la alergat şi pe urmă sezonul 3 din Two and a half men. Bineînţeles şi un meci de fotbal, dar nu are rost să mai pomenesc de el, pentru că serialul a meritat de o mie de ori mai mult.
Aaaah Ştefi, am uitat să-ţi zic că mă bucur că ai avut ocazia să vezi la Cluj (oraşul pitzipoancelor) cele mai frumoase specimene, şi de acum încolo vei ştii să apreciezi bunul- gust de la Gurghiu.
Mă înclin, o zi frumoasă!!!

Micile placeri

Mare dezamăgire.

Sunt profund dezamăgită, dar în acelaşi timp extraordinar de mulţumită. Dezamăgirea vine din mai multe părţi, o să revin asupra ei altă dată, când vă pot povesti pe larg. Iar mulţumirea vine de la încălzirea vremii. Este un soare superb afară, e cald, de umblat în bluză (temperatura nu v-o spun, pentru că variază de la oră la oră..:P). Trezită devreme de mirificul meu frate, Luci, am decis să fac ceva util azi : MUNCĂ AGRICOLĂ. Ştiţi bineînţeles, că dacă vine primăvara, vin şi legumele proaspete, care îmi plac la nebunie. Aşa că, după ce fac mâncare pentru ai mei, pe Ştefi îl excludem că el a plecat la plimbare la Cluj (şi nu şi-a luat în picioare Converşii de la mine – asta e una din dezamăgiri), aşa că eu am rămas calul de bătaie în familie. Nu că dacă ar fi fost el acasă s-ar fi schimbat ceva, dar îmi place să-i amintesc. Aşadar, mă duc să muncesc puţin. Revin diseară cu amănuntele muncii şi cu povestiri picante, ceva tot trebuie să se întâmple…..Tot nu mă pot abţine să nu vă zic, afară sunt 17 grade, ora 13.00..:P…Gata…Zbye…

Sa presupunem

sa presupunem ca Jon Arbuckle le cunoaste pe fetele mocskose, si ce el ar fi avut sansa sa ia o masa alaturi de ele si ca dupa aceea fetele s.ar fi manifestat natural si ca tot dupa aceea Jon ar fi insistat sa aiba voie sa faca un mic comic strip despre ele. evident ca ele nu ar fi acceptat sa le foloseasca imaginea, dar nu ar fi avut nimica impotriva gestului lor zgomotos.

Si daca tot presupunem, asa ar fi aratat scena desenata : a se vedea sus

daca tot suntem la capitolul garfield

Alt Garfield

Alaturi de Ionutz Alex, se pare ca Garfield face pereche mortala

Amintiri in adolescenta

Spuneam ca trebuie sa.mia dun curaj pana sa apuc sa scriu ceva personal, si cred ca am ajuns la aceea faza, cand aprobat de un lucky sneak previewer, pot sa scriu.

Asadar si prin urmare, am incalecat pe.o sa si am inceput povestea:

se face ca eram micut, din deductile mele matematico-astronomice aveam in jur de 2 ani si 4 luni, ajung imediat sa va explic de un de stiu. Se mai face ca asta ar fi prima mea amintire coerenta despre copilaria mea, si tine de sora mea , Oana (sefa). Imi aduc aminte cum ca pe masa din bucatarie era un cantar pe care ea statea si multe doamne, ca sa nu zic babete, care aveau si batice si mai stiu eu ce decoratiuni vestimentare demult demodate, in jurul ei discutau si palavrageau. E ciudat ca nu imi aduc aminte de figura niciunui barbat. Aura probabil o sa gaseasca ceva interesant in asta. Ale o sa.si bata trafaletu. Noree la fel. E ciudat stiu, dar poate eram mai legat, si inca sunt de femei. Atunci cred ca Oana si mama s.au intors de la spital. Ea era proaspat nascuta, mama proaspat lauza. Si cred ca toate acele femei erau neamuri cu noi, si venisera in vizita. Evident ca trebuiau sa cantareasca copilasul. daca e gras e sanatos care va sa zica. Sigur era grasuta....(o poveste despre donald o sa vina in alt post).

De aici am dedus ca aveam varsta asta. Oana prospat scoasa la expozitie insemna ca eu am 2 ani si 4 luni jumate.

Tot de atunci imi aduc aminte ca eram foarte pretentios la mancare si ca singura "delicatesa" acceptata era "biscuiti cu mar".

Spuneam chiar azi ca orice pedofil putea profita de mine daca avea mar cu bicuiti. Claaar.

Si mai tin minte ca aveam matusa bucatareasa la camin si gradinita. Cat de bine era pentru mine cand plecam acasa si treceam pe la ea la bucatarie sa.mi iau cana cu branzica dulce, mar si biscuiti. Inca imi aduc aminte de mirosuri si gusturi.

Ahhh si daca tot m.am pornit e musai sa pomenesc de placerea mea de a vedea butoane. Fie la radio, fie la televizor, fie la aragaz. trebuia sa ma joc cu ele. Luam cate o lingura si le loveam, le invarteam, le scoteam, nimica nu.mi scapa. Pana cand m.am apucat de aragaz. Nu cred ca ai mei puteau sta linistiti cand ma stiau aproape de el. Asa ca mama a gasit o solutie perfecta. Sa lege o manusa chirurgicala umflata de aragaz. O ocoleam cu mare frica. Nu suportam sa o vad. In primul rand ca nu stiam ce este si evident ca avea un miros si o textura ciudata, ce sa mai zic de faptul ca arata ca un cocos plin de viagra in cap. era oribil pentru mine. dar asa m.am lasat de butoanele de la aragaz, doar ca sa ma iau din nou de ele, de data asta mult mai creativ, .....gatind.

Amintiri mai am destule, dar netul, care trebuie sa recunosc este wireless de la nushcare vecin, ma cam lasa si mi.i frica sa nu fii fost in zadar scrisul asta.

Astept si de la voi amintiri din copilarie.



Daca ati vazut My fair lady, atunci sigur va place si urmatorul clip.

Daca ati urmarit Family Guy, atunci sigur va place urmatorul clip.

Daca sunteti funny de fel, atunci sigur va place urmatorul clip.

enjoy.

GARFIELD

Poze cu zambete

pare putin trista fata asta, dar merita privita. E facuta la gurghiu la scoala, pe langa ceva dulapuri si tot felu de plante. :D

Ce e de scris

Spunea o carte ca merita sa devi personal pe blog. e o solutie potrivita pentru a atrage cititori. Un cititor de blog are o anumita placere din a citi ceva din viata ta.

Nu prea am eu marele curaj de a ma destanui,(unii ar spune contariul) dar in curand o sa fac o scurta culegere de povestiri din copilarie. Cred ca le vreti cel mai mult.

Ahhhh si evident ca acest blog trebuie sa devina un loc propice pentru dezvoltarea ideiilor intru placerea de a le citi. Deci astept si propuneri.