La cerere fara numar

Daca tin minte bine, pe vremea cand intrebam oamenii despre ce sa scriu pe blog, sa se regaseasca si ei prin el, Schet Pretinu meu, imi cerea sa scriu despre acvarii cu pesti. Pana in ziua de azi, si in continuare nu am scris. Chiar nu am inspiratie pe ast subeict. dar azi imi iau inima dinti, Macu in brate, telefonu in buzunar si paharu cu apa in mine si ma apuc de scris despre MACAROANE.

Un fel de paste , deci originea italiana e din start stiuta, cu forme variate, dar cea mai cunoscuta fiind tuburile scurte. Etimologic exista mai multe scoli de gandire, dar stiind ca noi nu mancam cu capul, nu ne intereseaza. Conteaza ca e de la Italia citire.

Probabil si de aia le zicem la italieni : macaronari.

Cea mai cunoscuta reteta este : caca makkaroane ! Nu glumesc, vine din Hong Kong, care a adoptat stilul occidental de gatit, inclusiv pastele din grau.

Modul de preparare este dupa cum urmeaza:

1. se introduce in capul unei persoane ca acest fel de mancare este real

2. citim intr-o revista de muieri orice reteta si uitam de ea

3. spalam trei rosii galbene, sau galbene (nu gasesc rostul rosului aici)

4. le mai spalam o data ca tocmai ne.am dat seama ca am adunat timbre in clasor fara sa ne spalam pe maini

5. aducem un buoquet- garni (termen esoteric pentru bucatarul de rand) si il punem sub perna sa ne visam

6. punem o oala cu apa la foc, cate un litru de apa pentru fiecare suta de grame de paste

7. stam si citim intructiunile daca suntem lenesi sa inventam reteta

8. gata, se serveste orice avem prin casa

Pofta buna si va asteptam la zilele reghinene pentru aceasta reteta, dar fara makkaroane